Chris Jones (Esquire) şi Nancy Jo Sales (Vanity Fair) scriu despre acelaşi subiect: Randy şi Evi Quaid, nişte actori/celebrităţi care au cerut azil politic în Canada pe motiv că sunt urmăriţi de o grupare mafiotă care vrea să-i ucidă. Locuiesc într-un Prius şi nu au telefoane mobile, ca să nu fie urmăriţi din spaţiu. Nu vor să ajungă morţi precum Heath Ledger, Chris Penn, David Carradine, despre care spun că au fost omorâţi de aceeaşi grupare.

Sales a petrecut câteva zile cu ei în Vancouver, Jones a stat câteva ore cu ei la biroul de imigrări. Poveştile sunt identice din punct de vedere al datelor - nu este nicio inconsecvenţă între ele, nicio contrazicere, dovadă că fact-checkingul şi-a făcut treaba impecabil.

Ambii scriitori tratează cu multă delicateţe cadrul poveştii - nu e nicio urmă de condescendenţă faţă de evidenta îndepărtare de realitate a celor doi, dar nici nu îţi dau impresia că îi cred.

Textele merg în direcţii diferite. Sales îţi arată cum au ajuns cei doi (el un actor respectabil, cu reputaţie bună, cu premii şi succes de casă, dintr-o familie cunoscută - e fratele lui Dennis Quaid; ea o celebritate din modă cu ambiţii artistice) să se poarte şi să se simtă ca fugarii din Natural Born Killers. Toate acuzaţiile lor sunt confruntate şi demontate şi printre ele se vede clar fragilitatea minţilor lor. Jones merge pe o latură mai profundă. Îţi arată cum e posibil ca cineva, oricine, să ajungă în locul acela. E bine să fie citite împreună, pentru că îţi dau ambele aspecte. De ţinut minte, cu siguranţă o să-l ţin minte pe al lui Chris Jones.

http://www.esquire.com/the-side/feature/randy-quaid-interview?src=rss

http://www.vanityfair.com/hollywood/features/2011/01/quaid-201101?currentPage=all