March 18, 2012

O discuţie relevantă pentru orice vrea să facă jurnalism narativ, să scrie reportaje ca la carte şi, desigur, să scrie texte de mii de cuvinte. Printre invitaţi, genialii Ira Glass (de la This American Life) şi David Remnick (editorul The New Yorker).

July 2, 2011
Citeşte Byliner

Despre Byliner - noul rege al jurnalismului narativ.

9:09am  |   URL: http://tmblr.co/Z68F2y6gV6g5
  
Filed under: longform, narativ Byliner 
March 20, 2011
Aftershocks

Triplul dezastru din Japonia, cutremur-tsunami-accident nuclear, va fi mai mult ca sigur subiectul multor texte narative în lunile ce vor urma. The New Yorker a publicat deja unul (Aftershocks - A nation bears the unbearable.) care redă atmosfera post-dezastru din Japonia, dovada că astfel de texte se pot face și cu deadline foarte scurt. 

On a hilltop overlooking the ruined city of Rikuzentakata, Jimbo met a semi-retired man in his sixties, who had heard the tsunami siren and packed his mother and dog into his truck and driven two miles inland, the waves churning in his rearview mirror. “He lost his house, and it’s not covered by insurance,” Jimbo said. “His family, fortunately, survived. I said, ‘What will you do next?’ He said he would like to think there will be some assistance from the local government. But all he could think was: The city-assembly office is gone. The mayor could be dead. The only thing he can turn to is the government. But his local government is gone.”

Read more http://www.newyorker.com/reporting/2011/03/28/110328fa_fact_osnos#ixzz1H8yLTiTD

Un alt text care a circulat pe net în zilele de după cutremurul din Japonia este “How a Tokyo Earthquake Could Devastate Wall Street and the World Economy.”, scris de Michael Lewis în 1989. Textul e interesant pentru că pe atunci Japonia domina economia lumii, iar un cutremur în Tokyo, precum cel din 1923 care a ras aproape complet orașul, ar fi putut avea efecte devastatoare asupra restului lumii. În a doua parte a articolului Lewis dezvoltă un scenariu de genul “ce ar fi dacă”. Interesant ca abordare, chiar dacă, de data asta, lucrurile nu s-au întâmplat așa cum credea el acum 21 de ani. Asta și pentru că Japonia nu mai ocupă același loc în economia globală. 

Textul e scanat și poate fi citit aici  http://paul.kedrosky.com/archives/2011/03/michael_lewis_1.html


February 13, 2011
Cele mai bune texte din Decât o Revistă

La sfârşitul anului trecut v-am întrebat într-un chestionar care a fost textul vostru preferat din DoR. Au fost câteva sute de răspunsuri şi, sincer, sunt puţine materiale publicate în primele patru numere care n-au intrat în acea listă (inclusiv reclamele din DoR #4 au fost acolo). O parte s-au distanţat considerabil, iar dintre acelea le-am ales pentru publicare separată pe primele 5.

Iată-le, cele mai bune cinci texte din primele patru numere ale DoR, aşa cum le-aţi votat voi:

2, 3, şiiieee! (DoR #3)
Ăsta‑i Otto Barbarul. Are 16 ani, e punker Și vrea să schimbe lumea.
Text de Sebastian Ispas. • Fotografii de Ioana Cârlig.

Fiecare femeie este o poveste despre sâni (DoR #1)
Prin simpla lor apariţie sânii zdruncină, demolează şi reconstruiesc universul fiecărei femei. De când începem să-i aşteptăm cu înfrigurare şi până când cad răpuşi de gravitaţie ne petrecem viaţa obsedând despre ei.
Text de Crina Moşneagu

Cristi Puiu (DoR #3)
Text de Cristian Lupşa. • Fotografii de Carmen Gociu.

Retrovizoarele unui emigrant recent (DoR #4)
După 15 ani de luptă cu morile de vânt, mi-am pus ţara în raniţă şi m-am mutat la Luxemburg. Acest text este despre ce am lăsat în urmă.
Text de Miruna Cugler. • Ilustraţie de Vitalie Chirică.

Căciuliţă, coif, virguliţă (DoR #1)
De unde au apărut diacriticele, cum au devenit obiect de harţă lingvistică şi tehnologică, de ce nu le folosim corect şi de ce avem nevoie de ele.
Text de Lavinia Gliga.

February 11, 2011
In response to nearly a thousand queries

The New Yorker e the talk of the Internet zilele astea datorită unui text despre Scientologie. Scientologia e un cult din care fac parte multe celebrităţi din lumea filmului, precum Tom Cruise şi John Travolta, şi care are o reputaţie de organizaţie plină de secrete. Puţine lucruri s-au scris în presă despre ei, mai ales din cauza puterii financiare pe care o au şi a modului în care joacă pe cartea libertăţii religioase, garantată de Constituţie. Cu excepţia unei serii publicate în 2009 de St. Petersburg Times, un ziar cu premii Pulitzer din Tampa Bay, Florida, nu am văzut prea multe investigaţii care să clarifice miturile din jurul Scientologiei.

Dezertarea publică a unuia dintre membrii săi cei mai influenţi, regizorul şi scenaristul Paul Haggis (Crash, Million Dollar Baby) a dat însă ocazia perfectă pentru un demers jurnalistic de care era nevoie. Sub pretextul unui profil al lui Haggis şi al luptei lui deschise cu biserica din care făcuse parte 34 de ani, Lawrence Wright investighează practicile, abuzurile şi acuzele Scientologiei de la înfiinţare până azi. Rezultatul e un text de 150.000 de semne care se citeşte ca un roman de acţiune.

Dincolo de multele luni de reporting şi de problemele de structură pe care nici nu mi le pot imagina la un text atât de lung, m-a frapat acest paragraf:

In late September, Davis and Feshbach, along with four attorneys representing the church, travelled to Manhattan to meet with me and six staff members of The New Yorker. In response to nearly a thousand queries, the Scientology delegation handed over forty-eight binders of supporting material, stretching nearly seven linear feet.

Întrebările pentru fact-checking au fost aproape o mie.

Nu ne rămâne decât să citim şi să învăţăm.

February 8, 2011
Eye of the tiger

Michael Lewis, pe care l-am menționat de câteva ori în locul ăsta, revine în cel mai nou număr din Vanity Fair cu un articol despre criza economică din Irlanda.

Așa cum ne-a obișnuit, Lewis, care până acum a cartografiat dezastrele economice ale Islandei și Greciei, merge în Irlanda și găsește firul narativ care explică cel mai ușor buda financiară în care se află țara care până de curând era denumită “tigrul celtic”.

Articolul nu se bazează pe scene și personaje la fel de mult ca cele despre Islanda și Grecia, asta și pentru că în cazul irlandezilor se pare că toată lumea a pierdut - nu există directori de bancă care au primit bonusuri imense în ciuda pierderilor, nu există speculatori care cu o mână dădeau credite și cu alta pariau împotriva lor, nu există călugări care forțează mâna guvernanților să le cumpere terenuri la prețuri mult peste cele de pe piață. În Irlanda, zice Lewis, se pare că toți au crezut până la capăt în succesul economic pe care l-au avut preț de 10 ani și pe care nici acum nu și-l pot explica pe deplin.

Ireland’s regress is especially unsettling because of the questions it raises about Ireland’s former progress: even now no one is quite sure why the Irish suddenly did so well for themselves in the first place. Between 1845 and 1852, during the Great Potato Famine, the country experienced the greatest loss of population in world history—in a nation of eight million, a million and a half people left. Another million starved to death or died from the effects of hunger. Inside of a decade the nation went from being among the most densely populated in Europe to the least. The founding of the Irish state, in 1922, might have offered some economic hope—they could now have their own central bank, their own economic policies—but right up until the end of the 1980s the Irish failed to do what economists expected them to: catch up with their neighbors’ standard of living. As recently as the 1980s one million Irish people—a third of the population—lived below the poverty line. 

 What has occurred in Ireland since then is without precedent in economic history. By the start of the new millennium, the Irish poverty rate was under 6 percent and by 2006 Ireland was one of the richest countries in the world. How did that happen? A bright young Irishman who got himself hired by Bear Stearns in the late 1990s and went off to New York or London for five years returned feelingpoor. For the better part of a decade there has been quicker money to be made in Irish real estate than in investment banking. How did that happen?


Read More http://www.vanityfair.com/business/features/2011/03/michael-lewis-ireland-201103?printable=true#ixzz1DOgxEVcs  

January 13, 2011
Aproape de moarte

Michael Paterniti este un reporter si scriitor fantastic. Este cunoscut pentru “Driving Mr. Albert”, un articol pentru Harper’s si apoi o carte despre calatoria initiatica de pe-o coastă a Americii pe alta, cu creierul lui Albert Einstein in portbagaj. Cu toate acestea, eu il ador pe Paterniti pentru textele mai pronuntat despre moarte, un fel de specializare de-a sa (The Long Fall of One-Eleven Heavy” despre prabusirea unui avion Swiss Air este dureros; “City of Dust” despre Haiti este un exercitiu scurt dar cu impact similar). “The Suicide Catcher” pentru GQ este cel mai recent din colectia lui de texte care se uita la moarte printr-un filtru intens, ca un exercitiu personal de exorcizare. Textul este despre sinucigasi in China, tara care aduna o cincime din toate sinuciderile din lume, si despre Domnul Chen, barbatul care pazeste cu inversunare un pod din Nanjing incercand sa ii opreasca. Este un text despre sinucidere, despre salvare, despre eroi, despre China, despre Dl. Chen si despre Paterniti.

The city continued to explode in the noonday of the country’s hungry expansion. The past was being abandoned at an astonishing rate, the new skyscrapers and apartment buildings replacing the old neighborhoods. Everything—and everyone—was disposable. Schisms formed. The bridge loomed. Loss led to despair, which, in turn, led to Mr. Chen.

January 5, 2011
Primul text nou pe 2011

Buzz Bissinger, un jurnalist deştept, agresiv şi intransigent, cercetează pentru Vanity Fair povestea unui medic ORL care a escrocat firme de asigurări, a făcut operaţii care nu erau necesare şi, cel mai şocant, a făcut rău fizic multor oameni, mutilându-i cu proceduri depăşite şi ignorându-le starea generală de sănătate, pentru a-şi întreţine stilul de viaţă opulent. Apoi a dispărut de pe faţa pământului vreme de cinci ani. Un articol care te bulversează pentru că încearcă să afle cum a ajuns un tânăr medic cu reputaţie bună un monstru obsedat doar de bani.

He has left behind a trail unlike that of any previous doctor in the U.S., one in which he saddled a wife with more than $6 million in debts and pushed his own father into deep financial trouble; left behind mountains of public documents claiming that in the name of sheer greed he performed hundreds of sinus-related surgeries that not only were completely unnecessary but also made some patients’ conditions worse; left behind accusations that he scared patients into having surgery by showing them hideous but phony images of their supposed conditions; left behind alleged misdiagnoses in which he failed to detect throat cancer in a woman who subsequently died, and missed the tumor on the pituitary gland of an eight-year-old girl while giving her sinus surgery she never should have had, because her sinuses were not yet fully formed; left behind a criminal indictment in federal court on 22 counts of health-care fraud; left behind more than 350 malpractice suits that have been filed against him; left behind a court deposition in which an eminent medical expert called him a disgrace to his profession and the worst doctor he’d ever encountered.

http://www.vanityfair.com/society/features/2011/01/missing-doctor-201101?printable=true

January 3, 2011
Lecturi suplimentare din 2010

Iată câteva liste subiective cu articole memorabile din 2010, alese de câţiva dintre reporterii şi editorii de la Decât o Revistă. Dacă vreţi să le citiţi pe ecran, sugerăm Readability. Dacă vreţi să le citiţi pe telefonul mobil, sugerăm Instapaper.

CRISTIAN LUPŞA:
Letting Go, Atul Gawande, The New Yorker.Despre dificultatea doctorilor de a decide cum să trateze pacienţii cu boli terminale.
Roger Ebert: The Essential Man, Chris Jones, Esquire. Unul dintre cei mai buni tineri scriitori americani despre legendarul critic de film.
Zadie Smith vs. Alexis Madrigal, The New York Review of Books | The Atlantic Online. Doi eseişti redutabili. Două texte despre Facebook. Unul contra, celălalt pro.
Couple’s wedding vows put to immediate test, Helena Oliviero, The Atlanta Journal-Constitution. Ziua nunţii poate fi începutul sfârşitului.
The guiltless pleasure, Rick Bragg, Gourmet. Elogiu maionezei. Epic!
Eleven Lives, Tom Junod, Esquire. Povestea a 11 oameni morţi în dezastrul ecologic produs de BP.
Outdoors and Out of Reach, Studying the Brain, Matt Richtel, The New York Times. Cinci oameni de ştiinţă explorează pustietatea, încercând să-şi deconecteze creierul de la tehnologie.
The Anosognosic’s Dilemma, Errol Morris, The New York Times. Un eseu în cinci părţi despre lucrurile pe care nu ştim că nu le ştim.
Burger Queen, Lauren Collins, The New Yorker. Mâncare simplă, execuţie de excepţie şi un bucătar obsesiv.
Beware of Greeks Bearing Bonds, Michael Lewis, Vanity Fair. O cronică a colapsului financiar al Greciei.

GABRIEL DOBRE:
What was the Hipster?, Mark Greif, NY Magazine. Cea mai bună investigație culturală pe tema asta. Lectură obligatorie pentru oricine a folosit măcar o dată cuvântul.
The Enemy Within, Mark Bowden, The Atlantic. O poveste plină de suspans despre un misterios virus informatic. Cu stuxnet, virusul care a afectat instalațiile nucleare iraniene, și mai apoi cu toată povestea wikileaks, 2010 ne-a arătat că încep să se încingă lucrurile în lumea cyber-securității. 
Invasion of the Home Snatchers, Matt Taibbi, Rollingstone Magazine. Matt Taibbi scrie cu nerv și forță despre logistica din spatele bulei imobiliare din state.
Small Change, Malcom Gladwell, New Yorker. Gladwell despre rețele sociale. Pentru dezbaterea mai mult decât interesantă pe care a iscat-o. Un exemplu aici.
Inside Job, Alex Blumberg, This American Life   Unul dintre cele mai bune episoade din This American Life de anul ăsta. Tot despre criza economică din State, de data asta despre Magnetar, un hedgefund care a reușit să joace la ambele capete ale speculei cu derivate toxice: le vindeau clienților și apoi pariau împotriva lor.
It happens, David Fleming, ESPN Magazine. Un subiect tabu, defecația în sportul de performanță, foarte bine tratat. Nu mi-aș fi imaginat că e un subiect acolo, iar textul tocmai asta speculează: că ne e rușine să discutăm despre astfel de lucruri. 
A Facebook story: A mother’s joy and a family’s sorrow, Ian Shapira, Washington Post. Spusă într-un mod clasic ar fi fost o poveste ca oricare alta. Ce face însă ca textul ăsta să fie remarcabil e soluția aparent evidentă, dar greu de obținut, de a reda povestea cu ajutorul statusurilor de facebook ale personajului principal.
Beware of Greeks Bearing Bonds, Michael Lewis, Vanity Fair. Michael Lewis, deja un clasic al investigațiilor jurnalistice pe tema crizei economice globale. Poate că nu e la fel de puternic precum cel despre Islanda, de acum un an, dar trademarkurile lui Lewis - descâlcirea pe înțelesul tuturor a puzzelului crizei economice prin observații socio-culturale, care nu doar că pun în context ci și amuză - îl transformă într-o lectură fascinantă. 
Topic of Cancer, Christopher Hitchens, Vanity Fair. Christopher Hitchens are cancer și scrie despre asta. Lucid, cu umor și consecvent cu sinele de dinainte de a primi teribilul diagnostic.
The Distant Executioner, William Langewiesche. Profilul unui sniper care a împușcat un taliban de la 806 metri distanță. O scriitură impecabilă, care se duce mult în profunzime pentru a arata cam care sunt frământările unuia care crede în Dumnezeu, dar omoară alți oameni.
The Mussolini of Ass, Devin Friedman, GQ. Un text amuzant și insightful despre Berlusconi, politicianul european probabil cel mai bine înfipt la granița, dacă există așa ceva, dintre circ și mafie. Paragraful de finalul e magistral.

GEORGIANA ILIE:
The End of Men, Hanna Rosin, The Atlantic.
A Facebook story: A mother’s joy and a family’s sorrow, Ian Shapira, Washington Post.
Burger Queen, Lauren Collins, The New Yorker.
Later, James Surowiecki, The New Yorker.
• The Shadow Scholar, Ed Dante, The Chronicle of Higher Ed.
 Like A Thief in the Night, Thomas Lake, Atlanta Magazine.

GABRIELA PIŢURLEA:
Letting Go, Atul Gawande, The New Yorker.
Beware of Greeks Bearing Bonds, Michael Lewis, Vanity Fair.
Invasion, Tom Junod, Esquire.
The Man Who Would Fall to Earth, Luke Dittrich, Esquire.
The Brain That Changed Everything, Luke Dittrich, Esquire.

ANI SANDU:
Letting Go, Atul Gawande, The New Yorker.
Innocence Lost, Pamela Colloff, Texas Monthly.
Beware of Greeks Bearing Bonds, Michael Lewis, Vanity Fair.
The Wrong Man, David Freed, The Atlantic.
Waking Up From the Pill, Vanessa Grigoriadis, New York Magazine.
Roger Ebert: The Essential Man, Chris Jones, Esquire.
The Suicide Catcher, Michael Paterniti, GQ.
Topic of Cancer, Christopher Hitchens, Vanity Fair.
• The Shadow Scholar, Ed Dante, The Chronicle of Higher Ed.
The Sports Infidelity Equation, Elizabeth Merrill, Amy K. Nelson, ESPN.

December 23, 2010
Top 10 pe 2010 (Cristian Lupşa)

Cristian Lupşa, editorul Decât o Revistă, face un top 10 al articolelor lui preferate din 2010. Tom Junod şi Chris Jones sunt pe listă.

http://www.ascrie.org/2010/12/23/cele-mai-bune-povesti-din-2010/